URME DE LACRIMI LA BUCHA

Sar scântei din trunchiul pădurii

Trec peste bolta cerului pasager

Văd cum limitele mă dor la coate

De atâta privire, de atâtea priviri

 

Năvălesc spre mine, trecerea mă arde

Stau și îmi desfac foile de foc

Cum pe margini ard capete de viață

Descrețind tot cerul ars din loc în loc

 

Vinovați sunt restul celor de sub mine

Vinovați de moarte și de libertate

Cad pe stradă toți ce-i ce sărută crucea

Și se-ntâmplă asta în  orașul Bucha

 

Vrem sau nu ne scrie soarta o chemare

pentru care visul trage de alarmă

și ne trece mâna prin părul tău doamnă

să vedem ce spune ghicitul în palmă

 

dezbrăcați de lacrimi, goi în inimi frânte

vrem să ne oprim, chirciți împietriţi

să dăm voie lumii să privească cerul

și să prindă păsări cu aripi de sfinți.

 

ADI CRISTI