ULTIMELE ZECE POEME

 

Au ieșit în față, în rândul din față

în locul din care se întind picioare

cât să se cuprindă, cât să se atingă

cât să se lipească și să se zidească

 

Au ieșit în față

cum mai ies țiganii înspre drumul mare

să-și cuprindă ochiul

sânii și ghiocul

coapsele atinse de pirviri respinse

să răzbească mila, să se-ascundă sila

bluzei ponosite, fustei rătăcite

în mișcări rotunde

care ne pătrunde ochiul peste ochi

cu cruce de popi

și cu palma pusă în privirea tunsă

 

stă norocul băț

cum mai stă un moț, cum mai stă un cal

cum mai stă un val preschimbat în mal

călărit de vânt, glasul de cuvânt

inima de taină, zbaterea din haină

smulsă sau cosită

iarba-n loc să crească

sub călcâi să strige gura ca să pască.

 

Au ieșit în față, în rândul din față

în locul din care se întind picioare

cât să se cuprindă, cât să se atingă

cât să se lipească și să se zidească.

 

Trec țianii, trec

așa se petrec

Așa se întorc

Bombele se storc

Curg bale de porc

și de cal, de mort.

 

ADI CRISTI