Mi-a mai rămas un poem
în singurătatea celui rămas
Un singur poem
despre ceea ce aș fi vrut să vorbesc
dar care a rămas doar în picioare
cu fața agățată de îndepărtarea
străină și searbădă
A mai rămas un poem
fără ca el să-mi aparțină
așa cum am crezut la început
că-mi aparțime
Il simt acum străin
fără rost
singurul care îmi seamănă
fără să fie al meu
fără să mă pot încrede în el
Poemul acesta seamănă
cu ceea ce ar putea fi
un copil găsit la mine în curte
o rachetă neexplodată
nimerită la mine în curte
în spatele căreia există tot timpul pericolul
de a muri
pur și simlpu de a muri
așa, dintr-o dată
o simplă explozie
și moartea poate fi pulverizată
așa cum mă jucam cândva cu acel spray
rotit deasupra părului tău
încercând mai apoi să disting
diferența dintre Chanel nr.5
și dumnezeiasca aromă
de cârnaț de Pleșcoi
tot number five.
ADI CRISTI