AL NOUĂLEA POEM

Mi-a mai rămas un poem

în singurătatea celui rămas

 

Un singur poem

despre ceea ce aș fi vrut să vorbesc

dar care a rămas doar în picioare

cu fața agățată de îndepărtarea

străină și searbădă

 

A mai rămas un poem

fără ca el să-mi aparțină

așa cum am crezut la început

că-mi aparțime

 

Il simt acum străin

fără rost

singurul care îmi seamănă

fără să fie al meu

fără să mă pot încrede în el

 

Poemul acesta seamănă

cu ceea ce ar putea fi

un copil găsit la mine în curte

o rachetă neexplodată

nimerită la mine în curte

în spatele căreia există tot timpul pericolul

de a muri

pur și simlpu de a muri

așa, dintr-o dată

o simplă explozie

și moartea poate fi pulverizată

 

așa cum mă jucam cândva cu acel spray

rotit deasupra părului tău

încercând mai apoi să disting

diferența dintre Chanel nr.5

și dumnezeiasca aromă

de cârnaț de Pleșcoi

tot number five.

ADI CRISTI