Ne apropiem de lucrurile finite
Păstrăm singurătatea sub formă de taină
Nimeni nu o ia înaintea celuilalt
Toți vor să fie
Acasă printre străini.
Străinul e semnul copacului care crește
de capul lui pe întregul pământ
având tot timpul senzația
că solul îi aparțime,
este al lui
face parte din destinul său
Nici un hotar nu-l poate opri
dacă el consideră că acasă
este acolo unde sămânța sa
prinde rădăcini…
vine un timp când vremea încearcă
să schimbe acest echilibru
această stare a materiei ce pleacă dinspre mine și se termină în tine
locul din care viața se naște
locul în care viața respiră
locul în care există mirifica întâlnire
ce pune viața cu labele sub bot
ți peste toate aceste amănunte
e timpul morții să tresară
să cadă din cer
sub formă de bombă, de rachetă
de ură și boală, de pară și foc
de lovitură data pe neaștepate somnului
plin de vise
somnului plin de coșmar
în aer răsună ecoul nopții care trece
silabisind pașii necunoscutului
atunci când încerci să crezi că
toți te iubesc, toytți sunt cu tine
chiar dacă nu mai există gropa din cimitir
chiar dacă nu mai există lacrimi
care să te plângă.