Iacob ridică mâna spre ei
Un semn de păcat le asuprește trupul
O tainiță arsă de jur împrejurul gurii
din care nu mai iese nici o silabă
Nici un sunet
o chemare prin care să strige
Clemența!
Iacob se dorește a fi cel drept
Fără de care inima sa nu ar mai bate
Nimic nu s-ar mai ridica în picioare
sau în aparenta lor ordine…
Iacob ar fi ceea ce el nu a înșelat niciodată
Că ar putea fi,
Că ar fi în stare să se ridice
Nefiind nici o secundă mai jos decât era
putința înălțării sale
la beregata Îngerului astfel răpus:
Din umbra lui s-a întrupat Israel
Și întregul popor ce a urmat după el
„Cel care se luptă cu Dumnezeu”
ADI CRISTI
