PALME ȘI TĂLPI

Ascund pe tălpi drumul întoarcerii

drumul din care lipsește pădurea

și focul stins cu tăciunii zdreliți

de parcă ar fi genunchii purtați

prin zgura incendiilor de altădată…

 

Ascund scânteia de dinaintea flăcării

prin care vântul mai trece

spulberând încă o noapte

în pragul răstignirii

 

Stau și-mi simt capul sprijinit

de cântecul care mă naște

de cântecul care mă învie

astfel trec

pe celălalt mal al râului

ce  poate fi celălalt mal al trupului

umbra care mă ține de mână

care mă poartă prin lume

bezmetică arătare

cu palmele

desenând semnul crucii.

 

ADI CRISTI