RIDIC O PIATRĂ

 

Ridic din umeri.

Umerii mă ridică.

Cresc în înălțime

fără a mai fura nici măcar

un centimetru.

 

Sunt normal

sau mai mult decât normal.

Sunt supus mișcării

Evoluției zilei

împreună cu întâmplările ei.

 

Ridic mâinile sus!

Mă predau mie însumi

fără ca cineva să-mi pună cătușe

fără ca cineva să-mi pună

aceleași întrebări despre

moarte și viață

 

Ridic o piatră

fără a ști ce să fac cu ea

Știu doar atât: cine va arunca piatra

va muri de ea.

 

ADI CRISTI