ȘTIU CĂ VOI ȘTIȚI

Adun de pe străzi toate frunzele

încă plutind spre pământ

O alee anume este plină de noi așteptări

cum plină mai este îmbrățișarea mâinilor mele

uitate în acea răscolire de trupuri

și de fermecătoare cercetări,

 

Astăzi este ziua în care mă ridic

asemenea unui stindard  supus cuceririlor

Privesc băncile rânduite prin parc

imobile și greu de trezit din amintiri

Fiecare poartă o anume stare de complicitate

cu trecerea mea subtilă pe deasupra lor

un fel de știu că voi știți

așa cum știu că nu veți vorbi!

 

Nu veți depune șocanta mărturisire

a frunzelor care acoperă urma pasului

așa cum băncile simt încă răscolitoarea

apăsare a trupurilor noastre.

 

ADI CRISTI