PLOAIA CA O OGLINDĂ

 

Ascult cum cade ploaia

lovindu-mi genele

Nu cred că mă voi panica

Nimeni nu mă va  lua de mână

să mă treacă strada

 

Rămas în mijlocul străzii

ascult cum cade ploaia

impersonală

fără nici o dedicație.

 

Cade pur și simplu

ploaia nimănui

fără urmări, fără efecte…

 

Rămân să fiu doar punctul de referință

marginea lumii picăturilor în care

caut să mă descopăr

încerc să-mi aflu căderea

și drepturile mele de a fi pretutindeni

aici și nicăieri, peste tot și niciunde.