Ascult cum cade ploaia
lovindu-mi genele
Nu cred că mă voi panica
Nimeni nu mă va lua de mână
să mă treacă strada
Rămas în mijlocul străzii
ascult cum cade ploaia
impersonală
fără nici o dedicație.
Cade pur și simplu
ploaia nimănui
fără urmări, fără efecte…
Rămân să fiu doar punctul de referință
marginea lumii picăturilor în care
caut să mă descopăr
încerc să-mi aflu căderea
și drepturile mele de a fi pretutindeni
aici și nicăieri, peste tot și niciunde.
