OUĂLE  ÎNROȘITE

 

Joia acesta

fără a fi joia mare

sau cel puțin neagră

(dacă nu în cerul gurii atunci

în chenar – un șerpar

în care se adună toate  lacrimile

și toată suferința din cartier)

ține locul aducerilor aminte

 

Mai ales ține locul motivului naţional

de a plânge cu simț de răspundere

de a fi antrenat în taina desprinderii de pământ

de toate cele pământești și lumești

fără deosebire de sex, număr și gen.

 

Vorbim de înălțarea profundă

ridicare la cer cum nu a mai fost

sau dacă a fost

nu s-a povestit încă!

 

Nimic nu seamănă cu  o astfel de ridicare

nici măcar sufletul păcătos și tânăr

din care nu s-a luat încă

starea de binecuvântare

sau arsura palmei imprimată pe fese

ca o binemeritată pedeapsă atot iertătoare.

 

ADI CRISTI