PRIETENUL ÎNCHIS ÎN CUVÂNT

Vine un timp al marilor încercări
Un timp prin care mai trec
ridicarea din umeri și cântecul cocoșului
slobozit în înaltul cerului
cum mai sunt trase salvele de tun
sau salvele rămase suspendate în aer
ca și cum nimeni nu mai știa
ce se întâmplă cu noi
atunci când noi ne așezăm în genunchi
și ducem mâinile
sub formă de streașină la ochi

Încercăm să ne descoperim sufletul
la fel de ascuns, la fel de invizibil
cum mai este cântecul murmurat în tăcere
surprins cum răscolește taina care ne apără
pedepsindu-ne uimirea pictată pe chip
cum mai sunt pictate mănăstirile
din nordul credinței
cu mult albastru sau verde
sau pur și simplu cu trecerea timpului
prin culoarea ajunsă în stadiul ruinei

O mănăstire care se descompune
coșcovindu-și varul
fără a se atinge de măduva timpului
atât de subțire și atât de inexistentă
lipsindu-i expresia
ADI CRISTI