Vocile nopții mă prind de mână
Sunt pedepsit sau eu să fiu pedeapsă
De la stăpân la veșnică stăpână
Cresc ochii care se opresc pe coapsă
În urma lor îmi crește mângâierea
Și palma mă aruncă-n nesfârșit
Și vreau să fiu adânc cum e durerea
Să fiu părtaș la tot ce e iubit
Viu am rămas chiar dacă-s mort de mult
Chiar dacă inima mă ține minte
Și toamna se transformă într-un scut
Golindu-mi starea de cuvinte.
ADI CRISTI