Capătul lumii este capăt de linie
unde coboară toți călătorii uitați
toți călătorii cu bilete sau fără bilete
compostate sau necompostate
ajunși în zona în care
numărătoarea se reia
de la capăt
cum altădată trecem peste vise
bucurându-ne de formele nescrise
când tăcerea scoate din aer
câteva oftaturi, câteva aduceri aminte
despre ceea ce știm că a fost
că va fi
dar niciodată că este
asemnea orbilor trecem din trecut în viitor
peste un prezent
ce seamănă cu unul lovit la picior
ce seamănă mai mult cu cel absent
lipsit de întinderea mâinii ca semn de ajutor
lasă-mă Doamne din brațe
fă-mă căzut pe covor
sau poate pe-o stâncă colțuroasă
prin care rănile să mă învețe să zbor
lasă-mă Doamne să cad, să mă izbesc de cădere
să fiu până când neființa să strige numele meu
fracturându-mi istovitoarea tăcere.
Lasă-mă Doamne, doar lasă-mă!
ADI CRISTI