FULGER CU PENE

Mă ridic
pe vârfuri
cum se mai ridică
Soarele
pe fruntea prăjinilor

Și tâmpla firului de iarbă
transpiră
fără ca cineva
să fie în stare
să-și asume
acest posibil fault
sub formă de tortură

Mă faci
să simt
mai mult
amar în gură

pe lângă mine trece
cântecul supus
în rugăciune.

Mă ridic
mai sus
decât
îmi sună
uimirea purtată
pe jos
asemenea unui
căruț cu lemne
tras de
copilul nimănui
ieșind din
teatrul de operațiuni militare
spațiul în care
Poetul revine la el în poeme
Chiar dacă moartea
Îl ține minte de un amar de vreme.

ADI CRISTI