Crepuscul grăbit
taie noaptea
pe la colțuri
eliberând patimile
din cutele cearșafului
mototolit, amestecat
cu trăirile mele
bezmetice.
Trec strada pe cealaltă parte
a muntelui
fără ca să-mi dau seama
cine pe cine coboară
dacă într-adevăr
coboară cineva la prima
sau la capăt de lume
când se taie chitanța la vene
pentru întreaga perioadă
a vieții
un fel de necrolog
cu date, cifre și realizări
visul mă ține strâns de mână
pătrunzându-mă
Peste toate respirațiile
apare un aburul greu de ghicit
stafie sau bâlbâială să fie
în orice caz
inima mea mă ține de mână!
ADI CRISTI
