AERUL PASAGER

Îngerul mă privește
fără ca ochii să clipească

Pur și simplu
imobili
ochii mei își adună privirea
ca o strângere moale de mână
insesizabilă, greu de memorat.

Imposibil de ținut minte
ochii mei își revendică statutul
de închisoare a sufletelor nimănui
o hoardă din care lipsește căpetenia
fiind ținut minte
doar de afișele în care se precizează
numele, chipul, și infracțiunea
pentru care este urmărit.

Coroana de flori de pe fruntea îngerului
nu poate trece de noi în veștejire
fiind ca o infuzie de răbdare
ca o ridicare de ancoră din oceanul
atâtor gesturi mărunte
dar pline de conținut
cum ar fi cărămida, planșeele de beton
și nu în ultimul rând
aerul pasager.

ADI CRISTI