POVESTEA DE SEARĂ

Peste oraș
cade
încordarea secundei…

Un fel de descărcare sine die
o pacoste în urma căreia
îngerii se chinuie să fie
îngeri vagabonzi
în a lor sărăcie

Niciodată nu le va reuși
acest rol
decupat din contextul
vagabondului cu suflet de înger
chiar dacă peste oraș
în astfel de ambiguități
cerul acuză o migrenă datorată
unui fulger.

Poate de aceea marginile cerului
sunt colorate în movul
ce bântuie doar acum facilul roz

În aparențele care
ar trebui să ne înșele
să ne scoată la tablă
confirmând încă o dată că
poezia
poate avea tendințe suicidare
chiar și atunci când spune
povestea de seară.

ADI CRISTI