IMNUL DE STAT

O ultimă încercare
tot compromis se numește
cum mai e cântecul învățat
printre lacrimi
cu notele prelungite de vaiet
și de suspine anapoda cimentate

Pe fiecare versant al lacrimii
simțeam cum se urcă întrebarea
necesară răspunsului exact
fără de care nu am mai fi existat
în corul acesta
de lamentații
petru pian și orchestră
datorat doar imnului de stat.

Vine un timp în care mă caut de rime
un timp al poemului căutător
și arderea mă ridică prin fum
fără aripi, cu șansa de a fi zburător.

Lasă-mă să exist atât cât îmi țin respirația
să trăiesc printre versuri străine
dar pline de dor
ca și cum aș fi veșnic al tuturor
început de tăcere regăsită
în singurul meu călător

ADI CRISTI