Lasă din mână vietatea să scape
să ajungă în codrul acoperit de ape
La cer să se ridice
ca și cum ar fi mers
pe jos, pe valuri și câmpia s-o despice
cu lanurile între maluri
Lasă-mă eliberat de refuzuri
desprins de căderea
mai multor cucuruzi
din a cărei făină
ninsoarea devine galbenă ca o albină
și se împarte în vina ce scoate
divina
din cântec și din tăcerea de moarte
cum mai este borcanul plin cu miere
golit și dat de-o parte
Lasă pe mână moartea să joace
căpăcele de bere și vreo trei, patru
capace
să simți cum pătrunde în tine meduza
singura care a fost în Lampedusa
singura care are habar de cădere
de inima frântă ca un leaț de durere
Lasă-te smulsă și mai apoi forfecată
de același început
dintr-un a fost cândva și a fost odată
Lasă-mă beat tăvălit prin plăceri
cum se mai tăvălesc pulpele
prin gândul zilei de ieri.
ADI CRISTI
