Întoarce pe dos drumul fracturat
de linia moartă
fiecare ascunde în palmă
o astfel de rută
pe care muntele urcă
în umbra câștigată ca pe o redută
Începem să știm rosturile humei
ale pâinii din sămânța strivită
sub talpa atâtor neînțelegeri
tovarăș de suferință
cu arderea ciumei
Știu că din partea de vis a luminii
crește speranța care se-mbată
avem peste umeri hlamida iubirii
o rătăcită vie operă de artă.
ADI CRISTI
