Aerul cald al libertății

Stau la pândă

desenându-mi cu un pas înainte

saltul ce va urma

sau zvâcnire împietrită în neputință

în spaima acelui salt ireal

terminat în ridicol

 

Simt cum se pregătesc cuvintele

să sară din mine

sub forma poemelor memorabile

(cred că acesta va fi poemul nemuririi

poemul ce va picura apă vie

pe buzele însetaților, pe buzele disperaților

pe buzele celor care sunt făcuți să simtă

răcoarea și primenirea)

 

Și totuși cuvintele trec prin mine

ca transpirația prin piele

nu le simt ieșirea, evaporarea

dispariția

îmi port tricoul îmbibat cu poemul mult așteptat,

eliberat de briza caldă de vară

care îți ridica vaporoasa rochie

atât cât să-mi aducă aminte de noi

făcându-mi praf așteptarea poemului memorabil

 

Poem

rămas doar o urmă de sare

pe tricoul meu zvântat

de aerul cald al libertății.

Privesc orizontul printre genele apropiate

și în locul catargului îmi apare

piciorul tău alungit

cât să cuprindă de la gleznă la capătul de nord al coapsei

mâna mea pierdută în mângâiere.