Mi-a scris din armata americană.

Era plecată în Afganistan

Elgah Sandra

cu soțul mort, cu părinții morți

doar un băiat o aștepta acasă

o dată cu lăsarea ei la vatră…

picătură ruptă din lacrima ei,

picătură ruptă din zâmbetul ei,

picătură ruptă din destinul ei

crud și nedrept

dar plin de eroism…

 

Era singură

chiar dacă Armata îi acorda toate condițiile

de huzur și de uitare de sine

Avea tot ce-i dorea inima

acolo

în perimetru închis și securizat al Bazei

Toate bunătățile și visele lumii

o așteptau în rafturi așezate

dar toate erau ambalate în singurătate și consemn

într-o țară străină, hăituită de neprevăzut

de griji neînțelese, de viață simplificată

până la praf și grote

până la oameni ascunși de ei între ei

 

Singura grijă a Sandei era

ca băiatul ei din America

să nu ajungă orfan de ambii părinți

 

de tată a reușit să ajungă

pe când ea, mama, doar atât mai avea

gândul de a rezista misiunilor

în haina armatei americane

mult prea ocrotitoare cu viața ei

și mult prea primejdioasă cu destinul ei

de a rămâne în viață pentru copil

așa cum copil fiind nu a avut parte de părinți

 

era o femeie cu ochii învățați să plângă

cu sufletul învățat să-mpietrească

cu inima închisă în rugăciune

cu trupul aprins, dar închis în temnițele dorințelor

sugrumate

avea formele ispitei și ale poftelor poftite

fără ca vre-un gând de păcat să o scoată afară

să o arunce în brațele dezmățului frumos

de femeie tânără

și pedepsită să-și vadă cum trupul se topește

fără a fi trup de lumânare

fără a fi trupul legat de rugul refuzului de a trăi

și pentru el

cum florile nu mai sunt udate

păstrând apa pentru setea băiatului din America…

 

Elgah Sandra

ofițer în armata americană

avea o misiune în Afganistan

și un băiat care o aștepta în America!

Restul nu mai contează

restul ar putea să fie adevărata poezie de dragoste

pentru Elgah Sandra

pentru America.