Delirul morții

Imi simt viața mai grea cu o moarte

chiar dacă aceasta din urmă nu m-a curtat

mi-a dat de înțeles că există

cu verbul pe roată întins, încifrat

 

Îmi văd ochii mai tulburi ca mintea

și-n ei mi se-arată fantasmele lumii

cuprinderea ierbii mă prinde…

cu palmele forme dând humii

 

Exist ca o stare de veghe pierdută

pe umerii ceței bandajând depărtarea

se-ntoarce un strigăt de mamă supus

despărțind sub talpă păcatul și marea

 

Imi simt viața mai grea cu o moarte

chiar dacă aceasta din urmă nu m-a curtat

o văd, o cunosc, o simt atât de aproape

că-mi vine să mor ca un fel de probat.

 

Atât de bine îmi vine la umeri

lungimea nesfârșită mă avantajează

iar pieptul bombat în mine exclamă:

ce chip frumos în moarte delirează!

 

ADI CRISTI