Nestemata fascinează uimirea!
Ochii pot să fie
ceea ce jarul pierde în sine
Sfredelul îmi atinge sângele
încălzindu-mi-l, clocotindu-mă…
Simt cum vreau să te strig!
Fără nume știut
scot din gâtlej doar sunete
Dezarticulate cuvinte
renasc onomatopeele…
Lumina din răsărit mă trezește!
Fâlfâitul aripilor
îmi înalță pleoapele:
Zbor
sau mă visez pasăre!
Târâișul șarpelui mă inundă
Torsul tău îmi modelează forma palmelor
dimensiunea ochilor…
Salilva la colțurile buzelor
amplifică trădarea!
Deșteptarea mă ridică deasupra întrebărilor:
Sunt un răspuns pregătit
oricărei cutezanțe!
ADI CRISTI