Vizor în adâncimea morții

Încercuirea ochiului de către umbră

lasă cuibarul să aleagă

mormânt rostogolit în tumbă…

 

Prin sânge viu simt cum îmi umblă

furnicătoare stare de de-ntrebare

din cântecul ce mă inundă

 

Șoptesc tăcerile în mine

și liniștea urlă afară

încercă trupul să-mi dezbine

în sfeșnice lacrimi de ceară

 

Aerul tău respiră-n mine

întreținut și dependent mă știu

din palma nopții cresc tulpini

prin care mă ridic și scriu.

 

 

ADI CRISTI