Icoană dintr-o adiere

Prins pe picior greșit, pe sub pulpană

simți umbra cum alunecă sub tine

încerci să te separi

să nu te doară…

 

Afară dispariția luminii

înseamnă umbră așezară-n goapă

când dimineața-i sechestrată-n seară!

 

Doar din lumină ochiul se adapă

și lacrimi stau durerea să înghețe

vedem cum ziua-n geam se crapă

și-n gură simți doar mere pădurețe

 

Vrei să tresari, dar nici o tresărire

vrei să devii, dar nici o devenire

te plimbi prin tine risipind tăcere

și mă ridic icoană dintr-o adiere!