Panta care ne coboară

Sunt lucruri pașnice, pline de banal

cât să treacă neobservate

mascând cutezanța:

casa, strada, grădina

și numărul de la poartă

(ce ține în el secretul identității)

 

Îmi văd gura la locul ei prin gaura cheii

și ochii ajutați să vadă exact

de complicații mei ochelari

(care mă costă cât o mașină second hand)

 

pieptul păros de sub cămașă

încearcă să privească

prin cei doi naturi de sus descheiați

și buzele murmurând rostirea

speriată din când în când

de țipătul descătușării…

 

Am nevoie de tălpi

să simt pământul

cum îmi fuge de sub picioare…

 

Am nevoie de partea ta de vină

să mă țină de mână

în trecerea mea vis-a-vis

unde viața se scurge natural

după cum e desenată panta.