Bătrânele și bătrânii

șovăielnici în pași

trec umbre pe garduri

sfidând răsăritul

și ceasul în care cu soarele-n cap

ar prinde secunde ce nasc infinitul

 

Pe carnea pereților albiți și murdari

trec umbrele lor bâjbâind

Se opresc să-și mai tragă în ei

obositoarea stare a pașilor grei

 

Bătrânele și bătrânii

plutesc fragmentat

pe toate aleile închise în parc

să nu care cumva să se piardă

sau între ei să nu se mai vadă

 

Șovăielnici, dar încăpățânați

vin să asculte ce-i viața în fond

dacă pentru ei există clipa frumoasă

când este așteptată la masă

sau oriunde există așteptare

Doamna de coasă păstrătoare.