Poezia este:
…sala de așteptare
în care călătorul este tras de mână
de privirile tale insistente …
…trenul de pe linia moartă
în care ne mai întâlnim uzi leoarcă
de ploaie dezbrăcați…
…flacăra care își caută lumânarea
…cântecul cocoșului ce-a fugărit nopatea
…glasul tău pierdut în sunetele plăcerii
ca o sumă uriașă pierdută la ruletă
…saltul mortal pe care îl faci
în brațele mele
…dezastrul care ne strânge mâinile
căutându-ne căldura trupurilor
în jurul focului
(cum ne mai căutam trecutul
prin clădiri părăsite și uitate)
Poezia este
ceea ce nu mai știm că este
Așa cum nu mai știm dacă ea
mai ține minte
că eu i-am fost părinte
iar tu, muză dreaptă!