Cosmos cu degetul la gură

Păstrez tăcerea lucrului primit

să fie tulburarea ne-ncepută

neconsumată clipa bucuriei

sub ambalaje să se dea pierdută.

 

Spațiul imens al timpului trecut

e doar firimitura celui ce urmează

din totul ce a fost necunoscut

lumina a-nceput să fie trează.

 

Sunt viu și vie mi-e speranța

de a rămâne cât să mă ridic

să prind de mână cutezanța

îndepărtării marelui în mic…

 

Păstrez tăcerea lucrului primit

să fie tulburarea ne-ncepută

neconsumată clipa bucuriei

sub ambalaje să se dea pierdută.