Poemul fără de care nimeni nu ar mai ști să se trezească

1.Coborâtoare mișcare de pleoape

Începe durerea să mă ia în seamă

pe când privirea ta răscolește încăperea

după ochii care te prădau de forme

și de senzații ispititoare

de ceea ce are femeia mai de preț

pentru a stăpânii

ceea ce se cere a fi stăpânit.

 

O femeie nu are cum să nu simtă

mirosul năucitor al adulmecării zbaterii

testosteronului în creierul năvălitorului

al celui care nu va ezita să declanșeze

saltul mortal dar plin de firescul cuceririi…

 

Femeia ocupă poziția torsului cabrat

al coapselor subțiate

de tocuri nefirești de înalte

cât o catedrală de înalte

astfel încât mai zveltă decât ea

nimic nu poate defini alungirea

 

Nimic nu poate ține locul zâmbetului ei

despre care s-a spus că este angelic

coborâtoare mișcare de pleoape

seducătoar tremurat

ca ultima zbatere de val adus la mal

 

Odată cu mesajul naufragiatului

de mult pierdut de viață

asemnea privirii de ochiul închis

astăzi sticla adusă la mal de ultimul val

lasă să iasă povestea nefericitului

din veșnicia trecută prin moarte

fără a mai muri

pedeapsa de a bucura cuvântul

cu memoria pusă la lucru…