13.

În fața realității crude

păstrată la foc mic

Poemul are o poftă nebună

de a se scrie singur,

 

Netulburat și neîngândurat

de vremea de-afară

chiar dacă din prea multă evlavie

ploaia îl prinde din urmă

dizolvându-l

într-o pată uriașă de cerneală

 

Doar rostirea lui mai rămâne în aer

pregătită pentru lecția de dictare:

 

Nu uitați, vă rog nu uitați:

Acesta este

 

Poemul fără de care

nimeni nu ar mai ști să se trezească…

 

Nimeni nu ar mai ști să se trezească…

Rămânem cu toții

adormiții adormiților noștri,

în veacul vecilor,

Amin!

 

Nimeni nu ar mai ști să se trezească…

Acesta este Poemul

aceasta este calea, răspunsul și întrebarea!

 

Acesta este poemul fără de care

nimeni nu ar mai ști să se trezească…

în veacul vecilor,

Amin!

 

P.S.

Nimic deocamdată despre

Pedeapsa la moarte a florii de mac

ucisă înaintea judecății