2.

Cu neprihăniri pierdute sau șterse

de pe pânză

de ploile ce nu mai conteneau să ne inunde

 

Fără lacrimi, fără tristețe, fără durere

în acest loc plin de verdeață

unde durere și întristare nu e !

 

Oprește-te, cititorule și nu mai trimite provocări de iubire

cu aceeași încăpățânare a morții

dată nouă, tuturor celor care știm

că dincolo

de viața aceasta cea de toate zilele

începe viața de dincolo

 

din lumea cealaltă

fără ca moartea să ne ia în seamă

ca și cum nu ar știi de noi

nepricepuții într-ale existenței

nevolnici și necugetați

în tot ce are chemare la public

 

În pașii sălbatici ce ne pierd

unul de celălalt

eliberându-ne poftele

asemenea pușcăriașilor la amnistie.