17.

Ascundem în noi

ceea ce rămâne ascuns și de noi.

Partea de spirit care ne joacă pe degete

care se pierde în emoțiile nopții…

 

Surprinse în cea mai simplă îmbrățișare

degetele rămân încleștate

unele în celelalte.

 

Nimeni nu-și desprinde mâna din mână

să țină umbrela

să oprească ploaia să ne atingă

chiar dacă ochii noștri plouă

în șiroaie mai mari.

 

Nimeni nu iese cu lacrimi în ochi

doar norii mai strâng ploile viitoare…

 

Deasupra suntem noi, zburătorii:

păsări sau strigăte goale

dezbrăcate de vocile celor ce tac

în taină căutându-se prin buzunare.