Privește cum se întoarce mâna mea

plină de tine

de parcă ai fi coșul acela

doldora cu struguri

sau trupul de care s-a lipit Soarele

fără chip de dezlipire

De parcă ar fi buzele mele

pierdute-n sărutul bezmetic

sau floarea îmbibată

cu mirosul tău nepieritor

 

Privește oglinda

și vezi ce bine seamănă cu tine

Pe când eu mă îngrijeam

să-ți salvez amestecul de dincolo de noi

trecuți de mult de orizont

Cum alții au rămas să traverseze

viaţa pe jos.

Priveşte-mă prin suferința bucuriei

și plângi

În hohote de râs.