Palatul și-a lipit fațada de geam
ca un bătrân rătăcind încă
prin copilărie
Cu limba scoasă
asemenea unui punct mișcător
desena cercuri
sau linii punctate…
Ar fi fost un Palat cu limba scoasă
lipit de geamul în spatele căruia
oamenii simpli
sorb din cafeaua servită
de happy hour
chiar dacă
gerul de afară mărunțea răsuflarea
în rotocoale de abur
Palatul Culturii încă mai stă lipit
cu fațada de geam
în dreptul pixului acela negru
(Acvila medium 308)
surprins relatând de la fața locului
despre viață și moarte
despre trecere și petrecere
lumina și întunericul zăpezii
strecurată în buzunar
în locul mâinilor încătușate
de vechile scrieri.
Cade pe umerii mei
greutatea vieții
aceea de sub care mă trezesc cocoșat
sau întins sub formă de linie
de prag peste care viața pășește
uneori se împiedică de mine
și cade.
ADI CRISTI