La vremuri noi…

Simt

cum începe să treacă prin mine

Statuia…

 

De la tălpi înspre creștet

până când piatra se sfarmă

eliberând trupul

ca într-o nouă naștere

cu tălpile rozalii

dornice de a lua

țâța drumului în gură

 

Se naște

cel care a revenit printre noi

nu din moarte, nu din cenușă

din însăși piatra

în care i-a fost cioplit spiritul

 

pe aerul dintre daltă și stâncă

se poate citi:

”La vremuri noi, oameni noi”

proaspăt veniții

din parte celor plecați

Obosiții!