Mi-ai smuls pana din mână

și m-am prăbușit

în poemul încă nescris

de parcă mi-ai fi desprins

aripa de zbor

sau zborul de pasăre…

 

A căzut pasărea peste lume

ca o veste rea

și poemul din mine

a atins abisul neiertător

al cântecului de jale

rămas în urma

zborului de lebădă…

 

Priveam orizontul

fragmentul de linie punctată

al așteptării

peste care cuvintele

își silabiseau strigătul

din chemarea închisă în moarte

 

vino peste mine

asemenea palmei

cu care îmi acoperi gura

să nu rostească

să nu respire!