Cobor din noapte

cu tot cu cădere

cum mai tresare fulgerul

rostogolit prin ploi

arsura vede-n mine o părere

că aș putea să fiu

un maldăr vechi de foi

 

prin trupul care trec

las urme de noroi

și versul mă separă

în urlet

și-n ce scriu

sunt mort din depărtare

dar prin poem sunt viu

 

cobor din noapte

cu tot cu cădere

cuvintele se zbat

sub formă de tăcere

vocea de gât mă strânge

ca o spânzurătoare

în care  șoapta-mi arde

în chip de lumânare.