Nu lup
nu fiara-n saltul ei
ci urletul sau vorba
ce poartă-n fiecare
dreptul de a ne crede
că suntem singuri zei!
Avem sau nu avem
mai mulți perdanți complici?
În colți însângerați
torn viața-n sticle mici
simple pocniri din cruce
cresc florile durerii
pe umeri și pe buce…
Păcatul cel mai mare
e să ucizi
cu ochii injectați
de spaimă sau plăcere
cu mâna tremurând
sau nu
plăceri, durere
sunt urme ce ne-mpart
între abis și stele
păcatul morții urlă
și lupii se-nfioară
cad frunzele din noi
și anii ne-mpresoară
suntem un ghem de sfoară
dar nu de la covoare
din umbrele de-afară
de sub spânzurătoare
