Plăcuta voce mă trădează

unde

sunt ani sau poate sunt secunde

când respirația tăcerea o pătrunde

de cred că-n mine moartea face tumbe

sau poate tumba saltului mortal

să fie veșnicia clipei sumbre

 

pe jos, prin praf

secunda face tumbe

tumba la tumba

tumba la tumba

rezistă respirația-n neunde

cu aerul tocmit de mercenari

 

plăcuta voce mă trădează

unde

se-aruncă voalul peste mare

sub valuri chipul mi-l ascunde

peștii se-ncurcă-n aripioare…

 

rămân lipit de zid

arsura unui glonte

cu plumbul învățat să strângă-n brațe moartea

cum se mai ia de mână

adânc, Eternitatea

mirosul tău de fiară

în nară mi se zbate!

 

Plăcuta voce mă trădează

unde

se pierde cercul printre tumbe

și umbrele devin mai umbre

iar frunzele au gene sumbre

căderile în pas de rumba

presară icnete cu tumba

tumba la tumba

tumba la tumba

Plăcuta voce mă trădează,

tumba!

ADI CRISTI