La jumătatea drumului

se întinde pătura

se scoate mâncarea

din traistă și odihna

zăbava și tihna

cât despre vin…

băutura își are

ea singură un ritual

destin

(doar seara apare

ca orice misterioasă

ascunsă sub voalul

purtat doar la bal)

 

și bâjbâie

prin întunericul minții

unde ar pute să fie

întoarcerea la mal

din larg regăsiți

val după val

ca și cum am silabisi

lumina dinspre negru spre gri

 

la jumătatea drumului

se descalță drumul de noi

și noi ne punem papucii

sau pur si simplu

rămânem goi

cum mai rămân ochii

dezveliți de-ntuneric

doar cu lacrimi în ei

înecați

în plânsul cu stele feeric.