Printre flori

cu privirile măturând covorul de iarbă

totul este pregătit

să-ți aprindă speranța în ochi

cum se mai aprind luminile noaptea…

 

Reușim să ne imaginăm

linia orizontului

care nu se vede, dar există

cum nici tu nu te vezi

dar exiști în mine întinsă

între degetele strecurate

dincolo de trup

și tălpile lăsate să tremure așteptarea

înfrigurarea clipei înghețate

 

Buchetul de flori din mâinile tăiate

are petalele pătate de sânge

de gloria eroului necunoscut

iar lacrimile șiroind seamănă

cu marile cascade ale lumii

chiar dacă ele cad

doar în sufletele rătăcite

ale rătăcitorilor noștri pomeniți!

 

Să vă fie țărâna ușoară!

Numele veșnic să vă fie pomenit!

Murind

ați câștigat eterna clipă

și toate acestea doar pentru că

ați murit pentru patrie

și nu pentru unul sau pentru altul

ați murit pentru toți cei care au rămas

să vă plângă sau să vă uite

deopotrivă.