Încearcă să mă uiți

cum ai uitat visul

în care eu eram universul

iar tu

ceea ce mai poate fi adăugat lui…

 

Încearcă să fii doar cu o firimitură

mai mult decât ești acum

și atunci te-ai adăuga infinitului

asemenea depărtării

uitată pe linia orizontului

 

Atunci să mă ții de mână

să ne prelingem împreună

picătură de ploaie

pe obrazul tău

Doar așa vom fi respirația nopții

ușoară și plină de tăcerea adunată

între două căderi de stea.