24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Edemul pulmonar acut (EPA) include următoarele simptome: dificultăți de respirație (dispnee) care se pot agrava la efort sau când pacientul adoptă o poziție culcată, senzație de sufocare sau de înecare, care se intensifică în decubit, tuse productivă, cu eliminare de spută cu aspect spumos, care poate conține și sânge, bătăi neregulate ale inimii (palpitații), anxietate, piele rece și umedă, respirație șuierătoare sau gâfâitoare.
În cazul pacienților cu edem pulmonar cronic, aceștia pot manifesta senzație de lipsă de aer în timpul somnului, starea aceasta putând fi ameliorată prin ridicarea în picioare, tuse, dificultăți de respirație la efort sau în poziție culcat, oboseală, lipsă de aer în timpul unei activități, creștere rapidă în greutate, edeme la nivelul picioarelor, respirație șuierătoare (wheezing).
Edemul pulmonar de mare altitudine (EPMA) apare de obicei la adulții și copiii care călătoresc sau fac exerciții fizice la altitudini mari. Simptomele sunt similare cu cele care apar în cazul edemului pulmonar acut și pot include: cefalee – durere de cap (de obicei este primul simptom), dificultăți de respirație la efort dar și în repaus, oboseală, tuse uscată iar ulterior, aceasta poate deveni productivă, cu spută spumoasă rozacee sau sanguinolentă, tahicardie (ritm cardiac mai rapid), slăbiciune, dureri retrosternale, hipotermie (temperatură corporală scăzută). De obicei, simptomele edemului pulmonar de mare altitudine tind să se agraveze noaptea.
Edemul pulmonar prin imersie sau edem pulmonar indus de înot apare atunci când înotătorii și scafandrii de competiție dezvoltă leziuni pulmonare din cauza afectării capilarelor pulmonare.
Cauzele frecvente ale unui edem pulmonar
Acestea pot fi: cardiogene sau necardiogene.Cea mai frecventă cauză a edemului pulmonar cardiogen este insuficiența cardiacă congestivă. Atunci când cordul stâng nu mai pompează suficient sângele către țesuturi, acesta va reflua în capilarele pulmonare.Pe măsură ce presiunea din vasele de sânge crește, lichidul este împins către aleveolele pulmonare (săculeții plini cu aer din plămâni). Insuficiența cardiacă congestivă, cauză a edemului pulmonar, poate să apară în urma unui atac de cord, în cardiomiopatie, boală cardiacă valvulară, hipertensiune arterială, aritmie, miocardită, efuziune pericardiacă (acumulare de lichid în exces la nivelul pericardului).Edemul pulmonar noncardiogen sau sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) se datorează inflamației sau lezării vaselor de sânge din plămâni. Printre cauzele declanșatoare, cele mai frecvente sunt: pneumonia, sepsisul (septicemie), traumatisme, pancreatită, afecțiuni hepatice, medicamente, edem pulmonar neurogen, embolia pulmonară, inhalarea de fum sau de apă, prin înec.
Diagnostic și tratament
Medicul va face un examen fizic, o anamneză (dacă este posibil) și dacă suspectează că sunt semne care ar putea fi specifice unui edem pulmonar, va recomanda imediat o radiografie toracică pentru a vedea dacă există lichid în plămâni, un EKG pentru eventualele tulburări ischemice miocardice si/ sau de ritm cardiac și o ecocardiogramă, pentru confirmarea unei activități cardiace anormale.În final se poate recurge și la cateterizare cardiacă sau angiografie coronariană, pentru confirmarea unui blocaj existent la nivelul arterelor coronare. Vor fi recomandate teste suplimentare, cum ar fi hemograma, biomarkeri cardiaci (NT-proBNP, D-dimeri), uree, creatinina, ionograma și saturația de oxigen a sângelui.
