Din nou lupi-mi dau târcoale

spaima stă în clar de lună

clopote de catedrale

bat în somnul de la stână

 

Sunt mai treaz decât coșmarul

și mai dus decât nedusul

văd cum crește-n mine parul

ce lovește-n jos cu susul

 

Lupii sar până la stele

mușcă-adânc din bolta nopții

sângerând Calea Lactee

își dă duhu-n taina morții

 

 

Urlă liniștea la stână

oile sunt fermecate

au scăpat cu-ntreaga lână

behăind pe mai departe

 

iară eu privesc în noapte

văd cum cerul sângerează

ploaia spală lumi pe spate

versuri ce te ține trează

 

Pe la ceasul dimineții

întunericul dispare

lupii ard precum scaieții

cu fum alb de lumânare.