Oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin cauzele exacte ale atacurilor de panică, atât cele din ​​timpul zilei cât și din timpul nopții. Cu toate acestea, unii factori pot facilita apariția unui atac. Aceștia includ:

• Genetica – membrii ai familiei cu istoric de atacuri de panică;
• Tipologia de personalitate;
• Evenimente de viață, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, vorbitul în public sau o teama de zbor;
• Chimia creierului;
• Alte tulburări, cum este cea de anxietate socială.

Un atac de panică, în timpul zilei sau nopții, apare atunci când o persoană se confruntă cu patru sau mai multe dintre următoarele simptome:

• Transpirație;
• Frisoane;
• Senzație de leșin;
• Greaţă;
• Palpitații, frecvență cardiacă accelerată;
• Senzație de amețeală;
• Senzație de instabilitate;
• Tremurături;
• Senzație de sufocare;
• Teama de a muri;
• Depersonalizarea – sentimentul de a fi detașați de sine;
• Senzații de dificultate a respirației;
• Teama de a pierde controlul;
• Durere sau disconfort în piept;
• Parestezii sau senzații de furnicături și amorțeală;
• Deconectarea de la realitate.

Unii oameni pot experimenta mai puțin de patru simptome în timpul unui atac. În aceste cazuri, o persoană poate avea un atac de panică cu simptome limitate.

Atacurile de panică sunt legate de anxietate. Anxietatea poate provoca simptome fizice. Diferența între un atac de panică și anxietatea generală este viteza de declanșare și intensitatea simptomelor.

Înainte, în timpul și după un atac de panică, o persoană poate încerca mai multe metode diferite pentru a se calma. Acestea includ:

• Concentrarea pe respirație – respirație lentă și profundă;
• Gânduri pozitive;
• Concentrarea pe relaxarea mușchilor din maxilar și umeri;
• Îndepărtarea de situația care provoacă anxietate;
• Discuția cu o persoană apropiată;
• Înghițituri lente de apă;
• Concentrarea privirii asupra unui obiect din apropiere;
• Meditația;
• Exerciții fizice simple, cum ar fi o plimbare sau o întindere ușoară a mușchilor.

Un medic poate evalua o persoană pentru a determina dacă a suferit un simplu atac de panică, dacă are tulburare de panică sau dacă are o altă afecțiune, cum ar fi boala cardiacă, care ar putea prezenta simptome similare.

Pentru a diagnostica o tulburare de panică, medicul va:

• Efectua o examinare fizică completă;
• Efectua teste de sânge pentru a verifica problemele legate de tiroidă;
• Verifica starea de sănătate a inimii, prin intermediul unei electrocardiograme;
• Discuta despre istoricul familiei, nivelul actual de stres, situațiile pe care pacientul le poate evita, temerile și preocupările acestuia;
• Un medic poate, de asemenea, trimite pacientul pentru o evaluare a sănătății mintale.

O persoană poate primi un diagnostic de tulburare de panică dacă:

• Experimentează repetate atacuri de panica, neașteptate;
• Atacurile nu pot fi asociate cu alte condiții de sănătate psihice sau fizice;
• Atacurile sunt însoțite de 1 sau mai multe luni de îngrijorare cu privire la un alt atac.
• Chiar și fără o diagnosticare a tulburărilor de panică, există tratamente disponibile.

Tratamentul obișnuit al atacurilor de panică va implica medicație, psihoterapie sau o combinație a celor două.

Terapia cognitiv-comportamentală este adesea prima opțiune de terapie pentru persoanele care suferă de atacuri de panică.

Prin această terapie, un psihoterapeut ajută pacientul să își confrunte și să înțeleagă simptomele unui atac de panică într-un mediu controlat, sigur. Odată ce frica este remediată, terapia cognitiv comportamentală poate ajuta pacientul să evite atacurile viitoare.

Cea mai bună formă de prevenție este de a dezvolta un plan de tratament cu un medic și continuarea acestuia. Terapia și medicamentele sunt ambele metode foarte eficiente pentru a ajuta la prevenirea atacurilor viitoare și pentru a face simptomele mai ușor de gestionat.