Vindecă-mă

de ceea ce nu mă poți vindeca

de sete și de dragoste

de poeme pierdute

și de nopți începute

stricate mai apoi

și date deoparte

cum mai sunt aruncate

hainele în ziuă purtate

la vreme de noapte

căzută pe spate…

 

Vino să mă ajuți

respirație să-mi faci

să mă ridici, să mă înalți

unde durere nu-i

nici întristare…

doar trădarea celor

treizeci de talanți!

 

Vindecă-mă

de ceea ce nu mă poți vindeca

de cădere, de stea

de tăcerile complice

de inimi zdrobite

și de femei părăsite

lasă-mă mai apoi

pe marginea silabei

despărțită și ea

de cuvântul sedus

 

Vino să fim împreună

în dansul sălbatic

eu cu șapcă și tu cu batic

și mai apoi să murim

fiecare în parte

ghicind în cafeaua

rămasă-n ibric.