Vestejitul buchet

Încet

cât se poate de-ncet

tăcerea se pune pe bocet…

 

Mă doare durerea de cot

și botoxul mă îngroașă la bot

sunt pus în ultimul lot

(tăiat de pe foaie cu tot)

 

Mă doare durerea de pix

în mine cineva dă chix

nu vrea să mă țină-n picioare

când moartea din mine

moare

ca și cum ar muri de ciudă

sau de flacără stinsă

de lumânare

 

Încet

cât se poate de-ncet

primesc pe sub ușă

vestejitul buchet

 

Mă duc prieteni

să-mi tund părul din nas

să dau mirosului

cel mai curat glas.