Evreii mor înainte de-a se naște

mor în teroarea gândului

că o dată născuți

viața-i va ține legați de destin

cum mai este înlănțuit

țipătul de durere, răbdarea de chin

 

Odată cu ei moartea devine totală

zidul plângerii urlă

din piatră în piatră

(cu lacrimi se spală)

până când rosturile pline

îi pun lui Dumnezeu aripi de-albine

 

Evreii sunt rostul iertării uitate

desprinderea de patimi

cum se mai poate desprinde lumina

de ochiul care se-mparte

în fluturi de noapte și fluturi de zi

sortiți să trăiască din erezii.